Europa Ecologie… Verzii în primul rând. Mișcarea a schimbat sexul. Pionier al parității, este emasculat până la punctul de a fi prezentat doar femei, șase candidați pentru a-i urma secretarului național Julien Bayou.
Trebuie spus că Sandrine Rousseau a făcut mai multe „grătare” acestor domni, începând cu Yannick Jadot, pe care l-a făcut la grătar foarte devreme. Aceasta din urmă a câștigat într-adevăr primarul verde, dar cu 48% și activismul ei de rețea ea a „văzat”, nu grevată de solidaritate partizană. Apoi a revenit lui Julien Bayou să suporte greul acestei ofensive carnivore. Acuzat de „violență psihologică” întunecată, managerul federal al Verzilor a fost nevoit să demisioneze fără a se putea apăra. Sandrine Rousseau a reușit să-și sporească notorietatea și cu cazul lui Adrien Quatennens, adjunctul lui Insoumi și fiul spiritual al lui Jean-Luc Mélenchon, care a mărturisit brutalitatea și abuzul față de soția sa, ceea ce i-a câștigat o „oprire a muncii” mai lungă.
Cu radicalismul ei cultivat, pus în scenă cu pricepere, deputata de la Paris a devenit un dușman intern, atât pentru stânga, cât și pentru ecologisti. Până la zdreanța roșie pentru mass-media de dreapta, care nu a acordat niciodată atât de mult spațiu unui lider ecologist atât de priceput să-și scufunde propria mișcare și propria ei cauză: candidata voastră la primarul verde, Mélissa Camara, tocmai a obținut 13%. Este într-adevăr o demobilizare care marchează discreditarea „rousseauismului”.
Spectacol de macho steril drept
Pe cealaltă parte a hemiciclului, în dreapta, spectacolul macho steril este nu mai puțin deplorabil, cu trei bărbați concurând pentru conducerea partidului. Ne amintim de o întoarcere grăbită a Virginiei Calmels în țara natală și de cariera ei în sectorul privat, și de o înmormântare demnă de „doamnele” de dreapta, conduse de Valérie Pécresse, care a făcut față foarte bine singură prăbușirii alegerilor prezidențiale. Din cei 62 de deputați, 44 sunt bărbați, iar acest partid preferă să plătească amenzi decât să voteze pentru femei, ceea ce spune multe despre înapoierea sa intelectuală și socială.
citeste siEric Ciotti, presupusa sa fostă soție, legea și etica lui proastă
Pe partea republicană, în funcții cheie există doar (presupuse) sexe mai puternice: Gérard Larcher, președinte al Senatului, Olivier Marleix, liderul deputaților LR, Laurent Wauquiez, candidat autosuficient pentru alegerile prezidențiale din 2027, ca să nu mai vorbim. Nicolas Sarkozy, proclamat lider republican în retragere. Adăugarea celor doi finaliști la președinția mișcării completează orice vis de paritate. Revista Le Figaro s-a întrebat: „Există cineva care salvează legea? Și să postez o fotografie a unei frigărui cu o jumătate de duzină de bărbați albi ca răspuns. Unii dintre ei, dar și Edouard Philippe și Eric Zemmour.
Doar reproș, absența cravatei lui Bruno Retaileau, ales dintre potențialii eliberatori. Revista principală a conservatorismului nu a îndrăznit să întrebe dacă există cineva care economisește Franţa.
Sursa articolului in engleza: La Les Verts, ca și la Les Républicains, nicio egalitate de gen – ORGANUL