Cuba: Fabrica de trabucuri a lui Castro continuă tradiția excelenței

Orquidea Gonzalez, un muncitor cubanez, stă în fața unui aparat care verifică calitatea trabucurilor și spune că este mândră să continue tradiția și să contribuie la o industrie care a devenit al doilea cel mai mare export al Cubei în timpul pandemiei.

„Îmi place să fac trabucuri. Aici mi-am trăit viața și este o artă. Nu toată lumea știe să facă trabucuri, la fel cum nu toată lumea știe să deseneze”, se entuziasmează muncitorul în vârstă de 55 de ani.

Sarcina lui este să măsoare puterea de extragere a fiecărui trabuc într-un tub metalic pentru a se asigura că fumătorul primește puful perfect.

„Dacă este sub 40, nivelul (de aspirație) este prea mare, dacă este peste 80, este prea scăzut”, explică ea, privind acul mașinii.

Manufactura El Laguito a fost inaugurată în 1966 la vest de Havana pentru a produce trabucurile lui Fidel Castro (1926-2016) și pe cele pe care le-a oferit oaspeților săi distinși.

Aici s-au născut trabucurile Cohiba, cel mai prestigios brand cubanez, al cărui nume se referă la felul în care indienii Tainos, nativii insulei, se refereau la frunzele de tutun rulat pe care le fumau și care îl surprinsese atât de mult pe Cristofor Columb la sosirea sa.

Rularea propriilor frunze este o tradiție care trăiește printre fermierii din provincia vestică Pinar del Rio, unde se află majoritatea plantațiilor de tutun din Cuba.

– Dupa gust –

Lancero, trabucul preferat al lui Fidel Castro, care a decis în cele din urmă în 1985, la vârsta de 59 de ani, să se lase de fumat, continuă să fie produs în această fabrică și sub acest brand.

„În ciuda tuturor dificultăților cu care ne confruntăm”, obiectivul este să producem „aproape două milioane” de trabucuri, sau în jur de 9.000 de unități pe zi, în 2022, explică Oscar Rodriguez, directorul fabricii.

În ciuda pandemiei de coronavirus, exporturile de trabucuri cubaneze au crescut cu 15% în 2021, la un total de 568 de milioane de dolari, potrivit Habanos SA, care include toate mărcile naționale.

Vești bune pentru economia cubaneză, care trece prin cea mai gravă criză din ultimii treizeci de ani, cu blocaje și întreruperi zilnice de curent.

În lunile lungi de pandemie, fabrica „nu a stat pe loc nici măcar o zi”, făcând din trabucuri „al doilea produs de export al țării”, subliniază domnul Rodriguez. Spania, China, Germania, Franţa iar Elveția sunt principalii cumpărători de trabucuri cubaneze.

Mânuind cu îndemânare o lamă curbată și o substanță lipicioasă, zeci de muncitori au pus ultimele tușe la capătul trabucurilor proaspăt rulate.

Aproximativ 60% dintre muncitori sunt femei, conform tradiției acestei fabrici fondată în special de Celia Sanchez, tovarășă de arme cu Fidel Castro, în munții Sierra Maestra (Est). Era vorba de a oferi o șansă mamelor singure sau femeilor aflate în dificultate.

Norma Fernandez, un alt fondator, a murit în timpul pandemiei. Ea a fost cea care a rostogolit trabucurile liderului revoluționar.

„A fost un privilegiu să pot spune: + eu am făcut trabucurile președintelui +”, își amintește Orquidea Gonzalez, care lucra deja la fabrică într-o vilă elegantă din anii ’50.

Caridad Mesa, acum în vârstă de 55 de ani, a început să lucreze ca curățenie în El Laguito. Treizeci de ani mai târziu, ea se ocupă de eliminarea celui mai mic defect al trabucurilor.

Trebuie să controlezi „calitatea, greutatea, mărimea (…) mărimea”, explică ea în fața unor cutii pline cu trabucuri, pe care le examinează cu ochi ascuțit sub portretul lui Ernesto Che Guevara.

Acoperind o gamă largă de modele, trabucurile Cohiba pot varia de la 30 la 200 USD fiecare în Cuba și în străinătate.

„Tutunul cubanez se remarcă față de toate celelalte prin aroma care vine din ținutul Pinar del Rio, unde se cultivă cele mai bune plante de tutun”, subliniază Orquidea Gonzalez, pentru care nu există nicio îndoială că este dintre cel mai bun tutun din lume. . este.