Neo-ortodoxia a fost o mișcare teologică care a apărut la începutul secolului al XX-lea ca o reacție la teologia modernistă a liberalismului și raționalismului. Neo-ortodoxia este un termen folosit pentru a descrie un grup de credințe înrudite din inima bisericilor creștine, care încearcă să sintetizeze modernitatea cu credința creștină ortodoxă sau tradițională.
Ce este neo-ortodoxia, istoria ei și dezbaterea din jurul ei
Neo-ortodoxia este o mișcare în teologie care a început la începutul secolului al XX-lea. Se caracterizează prin eliminarea concepțiilor tradiționale ale teologiei creștine în favoarea unei abordări mai moderne a teologiei. Neo-ortodoxia se distinge adesea atât de teologia liberală, cât și de teologia conservatoare, neo-ortodoxia fiind văzută ca o cale de mijloc între cele două.
Există două școli principale de neo-ortodoxie: critică și constructivă.
Neo-ortodoxia critică se caracterizează prin următoarele:
1) O respingere a valorilor iluminismului, cum ar fi individualismul, raționalismul și universalismul.
2) O respingere a ideii că Biblia este cuvântul inerent al lui Dumnezeu.
3) O respingere a literalismului biblic.
4) Respingerea legii naturale.
5) Respingerea ideii că Dumnezeu este transcendent.
6) Respingerea teologiei naturale.
Neo-ortodoxia constructivă se caracterizează prin
Neo-ortodoxia constructivă este caracterizată prin utilizarea cuvântului „constructiv” și a fost folosită pentru a descrie o serie de teorii și grupuri non-marxiste și post-marxiste.
Neo-ortodoxia constructivă este caracterizată prin utilizarea cuvântului „constructiv” și a fost folosită pentru a descrie o serie de teorii și grupuri non-marxiste și post-marxiste. Acest termen a fost inventat pentru prima dată în 1973 de Lyman Tower Sargent, în timp ce încerca să creeze o nouă formă de marxism care să încorporeze teoria critică, spre deosebire de ceea ce el percepea ca dialectică marxistă învechită.
Teoria urmărește să ofere soluții pentru problemele societății, mai degrabă decât să solicite doar revoluție. Este, de asemenea, criticat pentru lipsa sa de concentrare pe lupta de clasă, despre care unii cred că este unul dintre motivele pentru care nu este la fel de popular ca alte publicații de stânga.
Teoria socialismului a fost dezvoltată în secolul al XIX-lea de Karl Marx și este acum considerată una dintre ideologiile primare din societatea modernă. De atunci a fost aplicat în multe domenii diferite, inclusiv economie, cultură și politică.
Figuri importante ale celor mai influenți gânditori neo-ortodocși din acea vreme
Rudolf Bultmann a fost un teolog neo-ortodox proeminent în secolul al XX-lea. El este cel mai bine cunoscut pentru traducerile sale ale Noului Testament, dar a contribuit și la studii biblice, teologie biblică, teologie sistematică și imnologie.
Martin Buber a fost un gânditor și filozof evreu care a trăit în Austria și este cel mai cunoscut pentru mișcarea sa neo-ortodoxă. Cea mai faimoasă lucrare a lui Buber, I and Thou, vorbește „eu” ca un loc în care cineva se poate conecta cu Dumnezeu. Angajamentul său pentru dialog l-a făcut să creadă că, dacă există vreo valoare în lume, aceasta a venit din cauza oamenilor care vorbesc între ei.
Neo-ortodoxia se caracterizează printr-un angajament larg față de autoritatea biblică și doctrina creștină a creației, dar este adesea bazată pe o anumită școală teologică.
Ce sunt credințele neo-ortodoxe?
Termenul „neo-ortodox” este folosit pentru a descrie un set de credințe și practici care au apărut la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea. Mișcarea neo-ortodoxă se caracterizează printr-un angajament fundamental față de autoritatea Bibliei, compusă atât din elemente divine, cât și umane, precum și printr-o regândire a ierarhiei bisericești, a liturghiei și a altor tradiții.
Credințele neo-ortodoxe diferă de credințele ortodoxe tradiționale, cum ar fi cele susținute de catolicism sau protestantism. Ele diferă, de asemenea, de confesiunile creștine liberale, cum ar fi cele bazate pe teologia eliberării sau teologia feministă.
Mișcarea neo-ortodoxă a fost criticată pentru opiniile sale conservatoare cu privire la probleme precum locul femeii în căsătorie și refuzul ei de a recunoaște progresul științific.
Cum să știi dacă ești creștin neo-ortodox?
Nu este posibil ca o persoană să știe dacă este creștin neo-ortodox fără a înțelege diferitele tipuri de creștinism. Neo-ortodoxia este adesea înțeleasă greșit și etichetată greșit drept liberală creştinism.
Creștinii neo-ortodocși cred în învățăturile bisericii creștine originale, care includ susținerea tuturor doctrinelor fundamentale care au fost transmise de la apostoli și sfinți. Ei cred, de asemenea, în recunoașterea faptului că au existat diferite biserici în funcție de doctrină și practică.
Sincer să fiu, poate fi dificil să spui dacă ești creștin neo-ortodox sau nu. Mulți oameni cred că acceptă toate formele de creștinism când, în realitate, ar putea să accepte doar creștinismul liberal.
Teologia neo-ortodoxă în 20 de lecții pentru noi creștini
Este important ca noii creștini să înțeleagă semnificația fiecărui pas pe care îl fac în timp ce merg prin această lume.
Teologia neo-ortodoxă în 20 de lecții pentru noi creștini oferă un ghid despre cum să fii un nou creștin și să umbli cu Hristos. Cartea oferă sfaturi utile și oferă o aplicare practică a ceea ce înseamnă a fi creștin.
Cartea discută despre înțelepciunea Părinților Bisericii și despre învățăturile lor despre a deveni un adevărat urmaș al lui Hristos. De asemenea, oferă aplicații practice care pot ajuta fiecare creștin nou să crească în continuare în călătoria sa de credință.
Comparația creștinismului neo-ortodox și progresist
Creștinismul progresist-neo-ortodox este un tip de creștinism care a apărut după Revoluția Industrială. Creștinii progresiști cred în puterea iubirii și a dreptății sociale, în timp ce creștinii neo-ortodocși cred în puterea păcatului și a pocăinței.
Creștinii neo-progresivi sunt mult mai incluzivi decât predecesorii lor, în timp ce neo-ortodoxia este încă incredibil de exclusivistă. Creștinii progresiști se văd adesea ca parte a „poporului”, în timp ce creștinii neo-progresivi se văd ca membri ai unei elite religioase.
Cele două mișcări creștine câștigă amândouă mai repede decât oricând. Acestea au avut impact asupra politicii, culturii, societății, mișcărilor de justiție socială, școlilor și instituțiilor de artă, pentru a numi câteva domenii.
Sursa articolului in engleza: Importanța neo-ortodoxiei în viața ta – Biserica este calea mea