Piano di Sorrento, Mons. Arturo Aiello despre transferul lui Don Pasquale Irolla: “Din acest lucru se va naște un bun”

Piano di Sorrento. Episcopul a prezidat în această seară sărbătoarea religioasă din Bazilica San Michele Arcangelo Arhiepiscopul Arturo Aiello care, în cadrul omiliei, s-a adresat comunității abordând tema viitoarei plecări a lui Don Pasquale care va părăsi parohia caroteză în septembrie pentru a fi transferat la Capri: „Multe lucruri se pierd întotdeauna, lucrurile importante se pierd adesea. Acordăm multă atenție celor inutile, de prisos sau chiar dăunătoare, le păstrăm cu mare grijă. Cartea sfântă pe care trebuie să o găsim a fost pierdută, printre altele, în aceste vremuri dificile și unde problemele se adaugă la probleme, dar Cartea ne salvează, Cartea ne spune cine suntem și cine este Dumnezeu și cum ne putem întoarce la El. Totul este scris în Carte, este Cartea iubirii și când dragostea este autentică, doare.
Esențialul este în întrebarea: „Mă iubești?”. Și apoi există un plus: „Mă iubești mai mult decât ăștia?”. În primul rând, cererea de iubire, pentru că credința nu este altceva decât o relație caracterizată de o iubire foarte puternică a cărei inima lui Isus este o icoană. Fie intri in dragoste, fie esti doar un spectator al vietii. Aceasta privește întreaga viață, chiar și pentru cei care nu cred. “Mă iubești?” mă întreabă Isus. Fiecare dintre noi trebuie să depășească tristețea lui pentru a intra în această primăvară. Cântarea Cântărilor, care este o poezie despre iubire, evocă continuu primăvara ca loc în care după iarnă înflorește din nou viața, iar cercetarea înflorește, dorința pentru celălalt, pentru celălalt.
Și atunci Isus precizează: „Mă iubești mai mult decât pe aceștia?”. Și aici posibilele lecturi sunt două. Prima este „Mă iubești mai mult decât mă iubesc ei?”, Dar nu cred că Isus a făcut foc în geloziile care existau deja în colegiul celor Doisprezece. În schimb, îmi place cea de-a doua versiune a acestui „mai mult decât acestea” și este: „Mă iubești mai mult decât îi iubești pe acestea?”. Este o întrebare dificilă pentru că pentru tine se referă la copiii tăi, soțul tău, soția ta, băiatul sau fata cu care mă întâlnesc, adică nu sunt trecători, sunt oameni de care suntem legați și de care depinde al nostru. fericire. Isus cere o adeziune deasupra tuturor și a tuturorIsus nu vrea concurenți, el vrea să fie primul. Fie că intrăm în această logică, fie toate lucrurile care se schimbă în viața noastră, chiar și parohul, riscă să constituie probleme serioase chiar și obstacole în calea credinței.
Când în urmă cu o lună și jumătate, tocmai întors de la întâlnirea cu episcopul, Pasquale mi-a spus la telefon chestia asta în schimb, i-am spus: „Pasquale, aș putea scrie un Treccani, o enciclopedie, despre adio, că știu. totul despre asta. amar”. Ca să-i spun că sunt lângă el, l-am susținut. El a edificat pentru mine aderarea sa imediată la propunerea episcopului. Și unii dintre voi se vor gândi. „Atunci nu ne iubește”. Aici, acesta este șantaj emoțional. Această alegere nu înseamnă că comunitatea lui nu este amară, nu înseamnă că nu te iubește, ci înseamnă Iisus mai presus de toate.
Aceasta este dragostea care ne mișcă, aceasta este iubirea care mișcă soarele și celelalte stele. Pentru această iubire intrăm și ieșim dintr-o comunitate, intrăm și ieșim din viață. Pentru această iubire ne întâlnim, pentru această iubire ne luăm la revedere. Am experimentat deja aceste lucruri în iunie 2006. Am încercat în toate felurile să te consolez și am fost dezlegat interior.
Noi aparținem bisericii lui Isus și dacă aparținem bisericii lui Isus cu siguranță vei accepta cu docilitate, în ciuda greutății, ceea ce vă spun. Dacă suntem biserica lui Hristos, el este ieri, astăzi și de secole. El este cel care rămâne, el este cel care trebuie să rămână când vom dispărea.
Dintre toate reacțiile voastre, unora vă reproșez cu drag, mai ales celor de pe web. Cea a celor foarte tineri de zilele trecute mi se pare cea mai frumoasă. A fost frumos să mă ridic pe tejghea și să spun: „Căpitane, căpitanul meu”, dar amintiți-vă că căpitanul trebuie interiorizat. Ei nu pot înțelege acum, dar tu poți. Nu contează că părintele este veșnic, niciun tată, niciun episcop, niciun paroh. Și noi am experimentat-o. Dar atunci, dacă ceva bun a venit la noi, atunci îl păstrăm. Și apoi „căpitane, căpitanul meu” și stai doar pentru ca plecipoate că rămâi în acţiunea de a pleca.
Dintre numeroasele expresii de apropiere, afectiune, tristete, primite in iunie 2006, lucrul care m-a frapat cel mai mult au fost vocile celor departati, nu ale celor loiali, nu ale celor de la primul tejghea, nu ale celor care au avut. toate timbrele lunii iunie din 1980 în care începusem această predicare. Dar pe cei pe care nu i-am văzut niciodată sau chiar împotriva cărora îi avertisem uneori, enervați cu privire la ceea ce făceam și plănuiam în acele vremuri. Și îmi amintesc bine acest mesaj care mi-a venit din două-trei părți diferite, dar avea aceeași paradigmă și anume: „nu am venit niciodată, dar ne pare rău că pleci pentru că pentru noi ai fost acolo”.
Arătăm ca niște nave, dar suntem insule cu un far noaptea. Cum să deosebești un far de o navă? Marinarii știu bine asta. Dar pentru noi este o lumină și spunem că va fi o altă navă în schimb este o insulă cu farul ei. Sunt distante care sunt in apropiere.
Isus se concretizează prin oameni vizibili, voci, sensibilitate. Trebuie să-i mulțumim lui Pasquale pentru că a preluat o moștenire dificilă, alții s-ar fi eschivat și a făcut-o fiind el însuși. Dar povestea continuă.
Așa că mi-aș dori ca după controversele, după delegațiile, congresele și conferințele despre Giuspatronato să fie amânate pentru alte vremuri. Putem discuta și noi, dar nu acum. Putem discuta și anul viitor, dar nu acum. Mi-ar plăcea să înceapă timpul pentru tine când ne vom pune în genunchi pentru el și pentru noi.
În seara asta, chiar și cu atâta dificultăți și tristețe, aș dori ca fiecare dintre voi să vă reînnoiască dragostea pentru Isus. Atunci totul devine ușor și pentru că acesta nu este un dialog între îndrăgostiți sau îndrăgostiți. Cum te încununează iubirea te răstignește. Și dragostea adevărată te răstignește. Ați trăit-o în familiile voastre, noi am trăit-o, Don Pasquale a experimentat-o ​​și o trăiește.
Asa de îl însoțim pe Don Pasquale în aceste vremuri, in aceste ultime luni cand cel mai greu este sa pregatesti valiza inimii. Să-l însoțim de rugăciune și să spunem asta din acest lucru se va naște un bun pentru tine Pasquale și din acest lucru se va naște un bun pentru tine comunitatea San Michele Arcangelo. Și nu este un cuvânt consolator pentru că Isus nu ne dezamăgește. Cuvintele păstorilor se sting și ele dar cuvântul păstorului suprem rămâne la care ne raportăm mereu”.