Pe Insula Paștelui, nu mai vrem turismul lumii înainte

Locuitorii insulei Paștelui au supraviețuit doi ani fără câștigul financiar al turismului de masă din cauza pandemiei. Dacă vizitatorii sunt întotdeauna bineveniți, nativii din Rapa Nui doresc acum să păstreze un mod de viață ancestral redescoperit, să-și protejeze insula și să reziste tentației de a se întoarce în lume înainte.

“Momentul pe care bătrânii l-au prezis a sosit în sfârșit”, a declarat Julio Hotus, membru al consiliului bătrânilor din Insula Paștelui, izolat în mijlocul Pacificului, la 3.500 km de coasta chiliană și renumit în întreaga lume pentru sutele de statui monumentale, moai, pentru AFP.

Bătrânii poporului Rapa Nui au insistat, potrivit lui, asupra importanței asigurării autonomiei alimentare a insulei.

Un avertisment pe care ultimele generații s-au prefăcut că îl ascultă.

Și peste noapte, în martie 2020, cei 7.000 de locuitori permanenți ai insulei de 24 km lungime și 12 lățime au întrerupt toate legăturile aeriene cu lumea exterioară pentru a se proteja de SARS CoV-2.

– Înapoi pe pământ –

Olga Ickapakarati obișnuia să vândă turiștilor mici figurine moai din piatră, dar a trebuit să se hotărască să găsească gesturile strămoșilor ei și să cultive pământul.

“Am rămas fără nimic, așa că am început să grădinărim” în jurul casei de lemn și a acoperișului său de tablă, spune ea pentru AFP.

Pentru ca populația să-și satisfacă nevoile, municipalitatea Insulei Paștelui a înființat urgent un program de distribuție a semințelor, iar Olga a plantat roșii, spanac, sfeclă, ciorbă și țelină, dar și ierburi: busuioc, oregano, coriandru.

Ceea ce nu a consumat, a dat altor familii, care la rândul lor și-au împărtășit recolta cu alții, formând astfel o vastă rețea de asistență reciprocă.

“Toți insularii sunt așa, au inimile pe mâini. Dacă văd că am destule (legume), o dau unei alte familii”, adaugă această “nua” sau bunica în limba Rapa Nui, care locuiește împreună cu copiii și nepoții ei.

Doi ani eliberați de frenezia turismului de masă, locuitorii insulei au cunoscut o viață nouă și astăzi nu vor să se întoarcă la perioada pre-pandemică, care a văzut 11 avioane săptămânale aterizând 160.000 de turiști în fiecare an.

“Vom continua turismul, dar sper că Pandemia A fost o lecție de care ne vom aminti pentru viitor”, spune Julio Hotus.

Joi, după 28 de luni de izolare, un avion a aterizat pentru prima dată, generând emoție în rândul locuitorilor care doreau să vadă fețe noi.

Redeschiderea turismului va fi graduală cu două zboruri pe săptămână, dar frecvența va crește treptat. Pentru moment, hotelurile mari rămân uși închise.

– Moai –

Izolarea forțată a determinat, de asemenea, oamenii din Rapa Nui să reflecteze asupra nevoii urgente de a avea grijă de resursele naturale: Accesul la apă și producția de energie verde.

Prioritatea va fi acordată și locuitorilor insulei în ceea ce privește locurile de muncă, în aplicarea “codurilor culturale” precum Tapu, o regulă ancestrală care promovează solidaritatea, explică primarul Insulei Paștelui, Pedro Edmunds Paoa.

“Turistul, de astăzi, devine prieten al locului, în timp ce anterior era un străin care ne-a vizitat”, adaugă el.

Moai sculptat, care poate atinge 20 de metri înălțime și cântărește 80 de tone, embleme ale Insulei Paștelui cu misterele care le înconjoară, se află, de asemenea, în centrul noilor reflecții.

“Schimbările climatice, cu aceste evenimente extreme, pun în pericol moștenirea noastră arheologică”, avertizează Vairoa Ika, directorul de mediu al municipalității.

“Piatra se deteriorează, astfel încât parcurile își vor lua măsurile și le vor proteja”, explică ea fără a elabora.

“Problema cu moai este că sunt foarte fragile ( … ) trebuie să lăsăm deoparte viziunea turistică și peisagistică și să avem mare grijă de aceste piese și să le protejăm”pentru că “au o valoare incalculabilă”, adaugă Julio Hotus, sperând că sfaturile sale de bătrâni vor fi ascultate.