Dacă social-democrații s-ar fi smuls în cele din urmă din catacombe? A sosit timpul pentru ea. Nu mai sunt supuși Insoumis, a căror arhitectură Potemkin se prăbușește și dezvăluie dezacordurile fundamentale pe care au fost construite Nupe. O combinație de circumstanțe care au salvat locuri în adunare.
Cu riscul de a trece sufletul și arma spre stânga. Această (re)cucerire este posibilă în cazul unor probleme viitoare cruciale. Indispensabil dacă PS, care își ține congresul între 27 și 29 ianuarie, decide de fapt să se certe asupra a ceea ce ar fi putut duce la neglijarea identității sale în salvarea alegerilor legislative. Alegerea pentru această sărbătoare este simplă: dispari sau prevalează. Renunță la tăcerea lui, la negările lui, amintindu-și ceea ce l-a deosebit întotdeauna de extrema stângă leninistă.
Poziționați-vă în fața Rogue Ones
Începând cu democrația. Reorganizarea clanistă, stalinistă a rebelilor, care pune autoritatea liderului înaintea oricărei proceduri democratice, ar trebui să revigoreze divergențele care au luptat întotdeauna cele două curente ale socialismului. Când Manuel Bompard, șeful The Conducator, proclamă cu îndrăzneală „că votul nu este neapărat alfa și omega democrației”, el recunoaște clar o strategie leninistă radical opusă socialismului democratic.
Spre deosebire de Jaurès, care stabilise un principiu intangibil în tabelele dreptului progresist: „Sufragiul universal este ușor. Cum ar putea moștenitorii săi îndepărtați să nu pretindă cu mândrie această cale strălucitoare? A uita acest lucru, a neglija importanța cardinală a „democrației ca armă împotriva reprezentării oligarhice” (întotdeauna Jaurès), înseamnă a te condamna la marginalitatea sectară.
comentariu despre războiul din Ucraina
Pentru social-democrații, a exista înseamnă și a ieși din afazie pe alte chestiuni de distincție. Războiul de exemplu. Acest război din Ucraina este al nostru. Pentru că ucrainenii ne apără valorile. Trebuie să fie un creștin-democrat, deputatul Jean-Louis Bourlanges, care își amintește: „Acest război este orice altceva decât străin pentru noi. Socialiștii au fugit însă de pozițiile puternice, făcând loc curentului pacifist-putinist. Totuși, ocazia de a reveni la „patriotismul universalist” atât de drag lui Péguy: ar trebui reînarmată țara moral dar și militar?
Pacifismul de extremă stângă și de extremă-dreaptă nu este o predare de sine? Mute socialos ar trebui să aibă atât de multe de spus, atât pentru a sprijini războiul, cât și pentru a-și imagina sfârșitul. Și această altă întrebare la fel de crucială: cum să-ți iubești țara și, în același timp, să te deschizi către universal? Lupta cu comunitarienii din Mélenchon va răbufni, pe măsură ce aceștia din urmă continuă să cedeze idealul republican și laic islamo-indigenilor.
Concentrați-vă pe alegerile europene din 2024
Așa că ar trebui să aibă atâtea de spus – tare și clar – acești „Soc-Dems” schilodiți de tăcere și neliniște! Cu ocazia alegerilor europene din 2024, aceștia au în sfârșit posibilitatea de a se afirma. Să ceară atașamentul lor față de Europa, care le interzice să formeze un strat comun cu rebelii anti-europeni.
citeste siCongresul PS: „În ciuda renunțărilor sale, Olivier Faure se află într-o poziție de forță”
Puteți, cu sau fără verdeață, să reaprindeți această mică, atât de mică flacără de speranță dragă lui Péguy. Amintiți-vă că socialismul este utopic sau nu. Și asta necesită o virtute pe care au uitat-o: curajul…
Referință: www.challenges.fr
Este întotdeauna o plăcere pentru mine să ofer informații periculoase despre subiecte importante și, dacă ați învățat ceva din articolul meu, vă mulțumesc că ați acordat timp pentru a le împărtăși prietenilor sau familiei.
Ne punem multă inimă și investim mult timp încercând să vă aducem cele mai interesante articole.
Ne-ați încuraja să facem și mai bine în viitor. Mulțumiri!
Articole înrudite:
Sursa articolului in engleza: Cum (în sfârșit) să reaprindă flacăra PS – L’ORGANE
